Spiru Haret (n. 15 februarie 1851, Iaşi; d. 17 decembrie 1912, Bucureşti), academician, matematician, pedagog român, reformator al învăţământului românesc.
În septembrie 1862 a intrat la Liceul Sf. Sava din Bucureşti, unde a petrecut cinci ani din şapte intern.
Ca profesor, Spiru Haret a predat la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de ştiinţe, secţia fizico-matematici, mecanica raţională , din 1878 până în 1910. La Şcoala de poduri şi şosele Haret a fost numit profesor la anul preparator, predând trigonometria, geometria analitică, geometria elementară plană şi în spaţiu şi geometria descriptivă, până în 1885. Din 1885 şi până în 1910 Haret nu a mai predat la Şcoala de poduri şi şosele decât geometria analitică.
Haret a predat, de asemenea, mecanica raţională la Şcoala de ofiţeri de artileri şi geniu, din 1881 (data înfiinţării secţiei de artilerie şi geniu) până în 1890.
Profesează până în 1910, când se pensionează, ba chiar şi după aceea, până la moarte, ţinând prelegeri de popularizare la Universitatea populară. În 1910 publică Mecanica socială, la Paris şi Bucureşti, utilizând pentru prima oară, matematica în explicarea şi înţelegerea fenomenelor sociale.
Marile realizări ale lui Haret nu sunt totuşi în ştiinţă. Din 1879 se face cunoscut drept "om al şcolii", urmând o viaţă de inspector şi de om politic, lucrând în favoarea şcolii şi a educaţiei. El a fost poate cel mai mare reformator al şcolii româneşti din secolul al XIX-lea.